De ce sunt atât de importanți copiii

Copiii sunt una dintre cele două forme reale de nemurire

Într-o lume normală, n-ar exista vreun motiv pentru care să scriu așa ceva.

Adică ar fi inutil să spun că ceva important este important.

Și totuși, scriu despre asta.

De ce o fac?

Pentru că văd din ce în ce mai des în jurul meu următoarele situații:

• femei trecute zdravăn de 30 ani care descoperă că nu pot face copii în ciuda unor eforturi medicale imense - cel puțin 5 FIV-uri în diverse țări, din câte știu eu

• femei trecute zdravăn de 30 ani care au reușit să facă un copil, dar descoperă că a-l crește este o misiune incredibil de grea

• femei trecute zdravăn de 30 ani care au reușit să facă un copil, dar... Nu doresc să discut acum despre lucruri înfiorător de triste

Normal, ai putea crede că ceea ce spun eu aici e doar o experiență personală, fără relevanță la nivel de societate.

Ai crede greșit.

Scăderea natalității și "îmbătrânirea" mamelor sunt fenomene măsurate statistic

Totuși la nivel politic și cultural lucrul acesta pare să conteze puțin și este îngropat de alte teme - numărul mare de mame minore în România, un sfert din totalul de la nivelul UE sau lupta împotriva propagandei Bisericii anti avort.

Totuși, dincolo de alegeri politice și culturale, de ce o femeie ar trebui să fie preocupată să aibă copii?

Sau măcar să-și bazeze alegerea de-a nu avea copii pe alte lucruri decât penibilul "nu vreau să-i aduc într-o lume atât de rea" sau și mai penibilul "am deja două pisici, ele sunt copiii mei!".

Natură contra Subcultură

Marele anticoncepțional al lumii moderne este un trai lipsit de greutăți reale.

Acel trai care îi face pe oameni să alunece într-un hedonism feroce.

Totul este despre plăcere și cam atât.

Și nu orice plăceri - plăceri instante.

În paralel cu apetența pentru un trai scăldat în plăceri se desfășoară programul pe care Dumnezeu sau Natura (depinde în ce crezi) l-a gândit pentru fiecare vietate în parte, inclusiv pentru om.

Iar scopul suprem al acestei programări este să perpetuezi specia.

După cum vezi, nimic romantic până aici.

Trist, nu?

Nu.

Lucrurile acestea îți pot părea triste sau plictisitoare doar atunci când îți scalzi creierul în dopamina ieftină oferită de rețele sociale sau de alte servicii de entertainement - Facebook, Instagram, TikTok, Twitter, Netflix etc.

Dacă nu ai trăi atât de mult acolo și trăi mai mult în realitate, ceva precum ideea de-a avea copii nu ți-ar părea nici exagerat, nici plictisitor, nici amenințător, nici prea greu de luat în considerare.

Ți s-ar părea doar important și atât.

Doar că lucrurile importante și valoroase au prostul obicei de-a implica niște eforturi.

Eforturi mai mari decât să te loghezi pe Netflix să vezi 7 episoade din ultimul serial care ți-a captat atenția.

Sau eforturi mai mari decât să postezi pe Instagram o poză cu tine pe marginea unei piscine alături de un comentariu din categoria "Ce grea e viața!".

Sau eforturi mai mari decât să comanzi 17 articole vestimentare de pe un site de haine.

Și exemplele pot continua.

Ideea nu este că ceva din ceea ce lumea modernă ne oferă ar fi în sine rău.

Nu e rău să ai acces la toate aceste minuni ale comerțului, e rău ceea ce devenim atunci când credem că viața înseamnă doar plăcere ieftină imediată.

Iar cultura socială actuală asta te învață pentru că e profitabil comercial să te învețe așa ceva.

În schimb, Natura stă liniștită pentru că programarea ei este foarte eficientă.

Dacă nu te vei întoarce spre acea parte esențială a misiunii tale pe pământ (nu singura, ci esențială), vei plăti.

Sună amenințător?

Contează doar dacă e adevărat sau nu.

Privește disperarea unei femei care ajunge mult prea târziu la concluzia că și-a ales prost prioritățile pentru simplu motiv c-a ascultat prea mult de alții (influențele socio-culturale) și prea puțin de sine (natura).

Psihologia nemuririi cu ajutorul copiilor

Unul dintre psihanaliștii preferați ai femeilor de pretutindeni, Irvin Yalom are o teorie legată de importanța copiiilor pentru oameni.

Îi numește proiecte de nemurire.

De ce le spune Yalom așa?

Pentru că asta sunt.

Foarte simplificat spus, copiii noștri duc mai departe zestrea noastră genetică, adică bucăți din noi. Când îi îndemni pe alții să nu aibă copii, îi îndemni să dispară.

Noi murim, ei trăiesc și transmit mai departe bucățile din noi prin copiii lor.

Și tot așa.

De asta, de-a lungul istoriei, de la cel mai mărunt individ la cel mai important membru al societății, oamenii au fost preocupați să aibă urmași.

Nu pentru a avea cui să lase averile.

Nu pentru ca numele lor să fie dus mai departe.

Sau nu doar de asta.

În primul rând, pentru ca ei să existe în continuare prin urmașii lor.

De altfel, nu poți exista după moarte decât în două feluri: prin copiii tăi sau prin fapte / realizări care te fac nemuritor în memoria oamenilor.

Nu există nemurire oferită de pisicile pe care unele femei le consideră proprii copii în disperarea de-a evita confruntarea cu ceea ce viața cere de la eî

Și categoric nu există nemurire pe rețele sociale, chiar din contră.

Acolo poate fi un loc în care oamenii încep să moară din anumite puncte de vedere.