Care-i problema cu declarația Deliei legată de copii
Astfel de vorbe le încurajează pe unele femei să amâne prea mult momentul în care se hotărăsc să aibă copii
Delia susține următoarele lucruri simple:
"De ce nu fac? Nu știu, dar cred că ar trebui felicitați oamenii care nu fac, pentru că toată lumea face, suntem foarte mulți și chiar nu mai avem nevoie să fim foarte mulți.
Ne-am atins scopul, ne-am înmulțit destul de mult, e plină planeta de noi. Nu suntem prea simpatici așa, adică facem mult rău, consumăm multă hrană, consumăm foarte multe chestii, facem rău, poluăm".
De ce este greu să crești un copil. Sau mai mulți
Orice femeie știe că e greu să crești un copil.
Mai ales când îți dai silința să-l crești bine.
După cum vezi, am spus că orice femeie știe asta.
Sigur, mamele o știu la modul concret, restul femeilor o știu doar privind din exterior.
Nu există femei care să considere creșterea unui copil ca fiind o joacă.
Întrebarea este de ce unele femei cred că a crește un copil este mult mai greu decât greu.
Ori din experiență personală, ori din experiența altor femei ai întâlnit probabil situații în care creșterea unui copil a însemnat ceva de-a dreptul copleșitor.
Ceva incredibil de dus la capăt.
Ceva ce nu ți-ai fi putut închipui cât de greu poate fi.
De ce?
De ce unele mame reușesc să vadă întâi împlinirea / fericirea pe care le-o aduce creșterea unui copil, iar altele văd întâi dificultatea efortului și abia apoi împlinirea pe care ți-o aduce creșterea unui copil?
Filosofic vorbind, îmi vine să spun că nimic important nu este ușor. Iar tu știi deja de ce copiii sunt foarte importanți.
Dar dincolo de filosofie corectă, există și altfel de motive.
Iar trei dintre aceste motive au ceea mai mare influență în ceea ce privește dificultatea acestei sarcini.
1. Mamale își cresc copiii mult prea singure
Primul este că, în ziua de astăzi, mamele își cresc copiii mai singure ca niciodată.
Nu te lăsa păcălită de confortul accesului la grupuri de Facebook unde afli diverse informații importante pentru mamici.
Nu te lăsa păcălită de ideea că poți avea o bonă care să te elibereze de efort măcar parțial.
Nu te lăsa păcălită de vizitele părinților tăi sau de situațiile în care îți poți duce copiii la bunici cu ocazia vacanțelor.
Nu te lăsa păcălită de ideea că-ți poți duce copiii la creșă sau la grădiniță sau la școală și că vei avea niște ore pentru tine.
Toate acestea ajută, dar...
Realitatea este că niciodată în istoria omenirii mamele n-au fost mai singure în misiunea de creștere a copiiilor precum astăzi.
Foarte simplificat spus, specia noastră își crește copiii la comun, de-o manieră oarecum maimuțească. Adică copiii au parte de îngrijire totală din partea mamei, dar și a altor mame din grup.
La fel, mama copilului ajunge să se implice în creșterea altor copiii în situații punctuale. Asta înseamnă animal social, așa cum este în mod real omul.
Bunica nu vine în vizită la nepot și nepotu nu se ducea în vizită la bunică. Bunica era acolo, mătușa era acolo, prietenele mamei erau acolo, împreună cu copiii lor.
Sigur, "acolo" a însemnat niște sute de mii de ani o peșteră, nu o cutie din beton într-un bloc sau un penthouse, dar te asigur că psihic peștera aceea era mai sănătoasă pentru acele mame.
Prin urmare, este vorba de ceva ce a existat în firescul speciei noastre și am pierdut. Ce avem astăzi din perspectiva implicării familiei extinse în creșterea unui copil este o glumă comparativ cu ce am avut.
Normal, există cazuri fericite în care familia extinsă oferă sprijin real în măsura posibilităților actuale.
Dar există și cazuri în care familia extinsă e la distanță sau are alte preocupări, iar aproape de copil rămâne o mamă epuizată și disperată să se întoarcă mai repede la muncă.
2. Relația dintre mamă și tată este esențială
Al doilea motiv ține de relația dintre mama și tatăl copilului.
Cu cât relația aceasta este mai bună, cu atât efortul mamei este mai ușor de suportat. Mai ales dacă înțelegi de ce ai intrat într-o relație cu acel bărbat.
Nu pentru că într-o relație bună tatăl o înlocuiește pe mamă. Te asigur, acela este un semn că relația, în profunzimea ei nu este bună.
Cuplurile în care el și ea sunt cei mai buni prieteni sunt, de prea multe ori, cuplurile în care el face secs singur cu ochii la filme prono, iar ea face secs singură cu ochii la mesajele pe care diverși flăcăi i le trimit pe Instagram.
O relație bună înseamnă că există dragoste reală între ea și el. Iar dragostea asta reală o face pe ea să fie mândră că are copilul lui, iar pe el să fie mândru că poate să susțină creșterea copiilor prin ceea ce se pricepe să facă.
Sau prin ceea ce învață să facă pentru că și dragostea, dar și nevoia te pot învăța multe.
Sună arhaic?
Am o veste bună-proastă: sună arhaic pentru că experiența creșterii unor copii nu se bazează nici pe ultimul manual de parenting, nici pe discuțiile dintre fete la o cafea într-o sâmbătă dimineață.
Experiența creșterii unor copiii zdraveni la minte și traiul unor femei întregi la cap se bazează pe cunoștințe și modele vechi, foarte vechi.
3. E greu să crești un copil când te pregătești să nu ai
În fine, al treilea motiv pentru care lucrurile sunt foarte grele legate de creșterea unor copii le găsești aici:
"De ce să fac? Încă unul? Nu, frate. Lasă să nu fie, nu stau eu bine fără stres și fără obligații? Nu plec eu de acasă când vreau și mă întorc când vrea inimioara mea? Nu fac eu în viața asta ce vreau eu? Ba da! Deci, vrei complicații? Fă un copil".
Ghici cine a spus aceste cuvinte?
Tot Delia, cu aceeași cu care și-a descoperit aplecarea ecologică.
Bun, despre ce este vorba?
Este vorba despre faptul că niciodată nu ești pregătită cu adevărat pentru apariția unui copil. Cine spune altceva te minte cu nerușinare.
Da, unele mame se descurcă mai bine, altele au parte de mai mult sprijin.
Dar experiența în sine nu seamănă cu nimic din ceea ce ți-ai fi putut imagina înainte să ai copilul, deci n-ai cum să te pregătești pentru ceva ce nu puteai anticipa.
Totuși, există o categorie de mame care, de obicei, se descurcă ceva mai greu.
E vorba de mamele care și-au trăit viața, cum se zice în limbaj modern.
E greu să treci de la plecări lunare afară la una-două vacanțe pe an care te epuizează mai mult decât dacă n-ai fi mers.
E greu să treci de la nopți petrecute în club și trezit la 12 ziua la nopți petrecute lângă pătuț cu un copil bolnav și trezit non-stop până dimineață și după.
E greu să treci de la mâncat toate prostiile pământului la mâncat în așa fel încât să învețe și copilul tău ce e sănătos și ce e nesănător.
E greu să treci de la fumat la nefumat în sarcină și chiar după, dacă vrei să fii un bun exemplu pentru copilul tău.
E greu să ai 30 de ani și să fii în continuare întreținută de părinți
E greu să faci un copil la o vârstă înaintată pentru că ai avut alte priorități și acum constați că energia ta fizică a scăzut foarte mult.
E greu să treci de la fac ce vreau când vreau, la fac ce vrea când vrea copilul.
Unele mame care vor citi articolul până aici se vor raporta mai ales la primul motiv de dificultate, cel în care ele sunt victimile faptului că cresc copiii mult prea singure.
Și vor spune: "Nu e normal așa!"
Corect, nu e normal.
Dar știi ce nu e normal de asemenea?
O viață trăită exclusiv pentru atingerea plăcerii - cluburi, zeci de parteneri, fumat, băut, mâncat aiurea, stat cu ochii în telefon, lăudat pe Instagram etc.
Atenție, nu spun că nu e voie să faci așa ceva.
Am spus că nu e normal să faci așa ceva.
E o diferență între a avea dreptul și a fi normal.
Sigur, te poți întreba cine sunt eu să spun e normal și ce nu e normal.
Întreabă-te.
Asta nu schimbă cu nimic realitatea - amândouă știm că am dreptate.
Ce trebuie oamenii să înțeleagă legat de alegeri personale
Indiferent de ce spun unii și ceilalți, trăim într-o lume în care libertățile personale arată încă bine.
Nu vrei copii?
Nicio problemă, nu te poate nimeni forța legal să faci copii.
Vrei copii?
Nicio problemă, încerci să faci și-ți doresc din toată inima să ai parte de ce-ți dorești.
Când apar problemele?
Problemele apar când una dintre tabere încearcă să o condamne pe cealaltă pentru alegerile sale.
Asta a făcut Delia când le spune oamenilor că au făcut prea mulți copii. De altfel, o parte a celor care au reacționat îi reproșau tocmai asta - că îi condamnă pe alții că nu au făcut aceleași alegeri ca ea și uite ce rău facem planetei.
Doar o parte.
Altă parte a înjurat-o din reflex pentru că așa știu ei să reacționeze când cineva spune ceva ce nu le convine. Nu că o înjurătură ar fi ceva mai grav decât o încercare de-a bate obrazul celor care au copii, dar oricum...
La ce trebuie să fii atentă atunci când intri în astfel de discuții
Genul acesta de dipute sunt mereu fără final și fără câștigători.
La capetele extreme ale ideilor de acest fel se află oameni obtuzi, care nu doresc să știe cu adevărat ce crede celălalt.
Vor doar să aibă dreptate cu orice preț.
Ideea că ar putea să nu aibă dreptate echivalează cu anularea lor și nu pot accepta asta.
Oameni proști în ambele tabere.
Din păcate, cei raționali, cei dispuși să-i asculte pe ceilalți nu prea se bagă în discuții de acest tip. Adică știu că pierd vremea și se abțin.
Ține minte că indiferent că ești pro sau contra unei idei de acest gen, aproape sigur există oameni de bun simț care au o părere diferită față de tine.
Chiar dacă nu se implică în discuție, ei există.
Prin urmare, când te apuci să scrii ce crezi spune direct care-i părerea ta, dar abține-te de la jigniri. Citesc și oameni care merită respect.
De asemenea, una dintre tabere are un talent scriitoricesc mai mare decât cealaltă. Sunt oameni cu aplecări academice mai profunde, care citesc de obicei mai mult și care filosofează de obicei mai mult.
De asta, sunt mai talentați în a-și exprima punctele de vedere mai articulat din vorbe chiar dacă ideile pe care le spun de multe ori sunt aberante.
De exemplu, o idee aberantă este că prea mulți copii care se nasc în medii dificile n-au nicio șansă. Sau că lumea în care trăim este prea rea ca să aduci în ea un suflet nevinovat.
Realitatea este că singurul moment în care cineva este lipsit de orice șansă este atunci când nu se naște.
Sau, și mai trist, când ar fi trebuit să se nască, dar nu mai apucă să o facă.